inclinare


inclinare
наклонять, нагибать, arbor vento inclinata in tuum fundum (1. 2 D. 43, 27. 1. 14 § 1 D. 8, 5); пер. склоняться, incl. in sententiam, in hoc, ut putel (1. 7 § 2 D. 15, 1. 1. 22 § 1 D. 5, 2. 1. 81 § 3 D. 30).

Латинско-русский словарь к источникам римского права. Изд. 2-е, дополненное. - Варшава, Типография К. Ковалевского. . 1896.

Смотреть что такое "inclinare" в других словарях:

  • înclinare — ÎNCLINÁRE, înclinări, s.f. Acţiunea de a (se) înclina şi rezultatul ei. ♦ (geom.) Înclinaţie. ♦ fig. Vocaţie, dispoziţie; înclinaţie. – v. înclina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCLINÁRE s. 1. (înv.) piezişime. (Grad de… …   Dicționar Român

  • inclinare — [dal lat. inclinare ]. ■ v. tr. 1. [spostare un oggetto in modo che il suo asse penda verso una parte, con le prep. a, verso, in del secondo arg.: i. un recipiente a destra, a sinistra, in avanti ] ▶◀ piegare. ◀▶ raddrizzare. 2. (lett.) [far… …   Enciclopedia Italiana

  • inclinare — INCLINÁRE s.f. v. înclinare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • inclinare — in·cli·nà·re v.tr. e intr. CO 1a. v.tr., spostare da una posizione verticale od orizzontale a una obliqua, in modo da far assumere una certa pendenza: inclinare una leva verso il basso, inclinare il piano di un tavolino; inclinare un recipiente,… …   Dizionario italiano

  • inclinare — {{hw}}{{inclinare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Piegare qlco. obliquamente, dall alto verso il basso: inclinare un recipiente per versarne il contenuto. 2 (fig., lett.) Rendere qlcu. disposto a qlco.: inclinare un giovane al vizio. B v. intr.  ( aus.… …   Enciclopedia di italiano

  • înclináre — s. f., g. d. art. înclinärii; pl. înclinäri …   Romanian orthography

  • inclinare — A v. tr. 1. piegare, flettere, chinare, abbassare, reclinare CONTR. alzare, drizzare, rizzare, sollevare 2. (fig. una persona, l animo e sim.) disporre, rendere incline, indirizzare, persuadere, predisporre CONTR. dissuadere, distogliere,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • enclin — enclin, ine [ ɑ̃klɛ̃, in ] adj. • fin XIIe; « baissé » 1080; a. v. encliner, lat. inclinare → incliner ♦ Enclin à : porté, par un penchant naturel et permanent, à. ⇒ disposé, porté. « Enclin à la nonchalance » (Romains). Nature peu encline à la… …   Encyclopédie Universelle

  • înclinaţie — ÎNCLINÁŢIE, înclinaţii, s.f. Înclinare. ♦ (geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă; înclinare. ♦ fig. Vocaţie, atracţie, dispoziţie pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Trimis… …   Dicționar Român

  • incliner — [ ɛ̃kline ] v. <conjug. : 1> • 1213; a. fr. encliner « saluer en s inclinant »; lat. inclinare « pencher vers » I ♦ V. tr. 1 ♦ Rendre oblique (ce qui est naturellement droit); diriger, porter vers le bas ou de côté. ⇒ abaisser, baisser,… …   Encyclopédie Universelle

  • lascivitate — LASCIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité. Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  LASCIVITÁTE s. (livr.) lubricitate. (lascivitate… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.